Pamflet – Dezgust faţă de fitze

Martie 24, 2010 at 7:47 pm Lasă un comentariu

Hm….mă gândeam zilele astea şi nu reuşeam să-mi dau seama când te-am văzut pentru prima dată. Chiar aveam un lapsus.Dar asta nu e foarte important, pentru că azi dau de tine peste tot: când merg la şcoală, când mă întorc de la şcoală ( chiar şi la cursuri te văd uneori ), la cinematograf ( aici nu te văd pentru că este întuneric, dar îţi aud râsul strident de maimuţă turbată care face chiar şi filmul să-şi piardă din valoare ), la cafenea, în club, în staţia de autobus, în tren, la magazin, pe stradă, pe hi5, facebook, my space… Eşti, fără doar şi poate, pretutindeni.

       Credeam că am să mă obişnuiesc cu prezenţa ta, dar mereu faci câte o poznă care nu poate fi trecută cu vederea. Ori te străduieşti tu prea mult  să ieşi în evidenţă încât imi sari în ochi ca o muscă sâcâitoare şi tupeistă. Cum reuşeşti mereu lucrul ăsta?

       Poate sunt de vină hainele tale colorate, care te fac să pari  un papagal evadat dintr-o colivie, sau poate gizmele gigantice care îţi ajung până în gât, sau părul şleampăt încărcat cu o duzină de extensii ca să pară ,,mai fin şi mai bogat” ( Ahaaaa! De aceea te văd mereu cu nasul pe sus, te dau extensiile pe spate – lucru care te face să crezi că ne dai şi pe noi ,,pe spate” ).

       Sau poate ceea ce te individualizează atât de puternic este tocmai stratul de tencuială pe care ţi-l aplici pe faţă, în fiecare dimineaţă, şi care are o grosime direct proporţională cu coşul care ţi-a ieşit pe frunte.

       Ori rujul ăla de un roşu strident pe care îl foloseşti de ceva vreme pentru că ai citit prin revistele glamour că e la modă primăvara asta şi care te face atât de vizibilă precum luminiţa de la capătul tunelului. Sau poate multitudinea de zorzoane ( pardon… accesorii!) cu care te împodobeşti. Probabil ai uitat că a trecut Crăciunul şi nu mai trebuie să concurezi cu bradul de Crăciun. Oricum te anunţ că ai fi câştigat detaşat lupta. Sau e de vină bronzul tău de Sahara obţinut cu atâta sudoare în urma numeroaselor minute petrecute în tuburile mortuare de la saloanele de bronzat ( spun mortuare, pentru că în curând vei ajunge să arăţi şi tu în consecinţă, ca o mumie ).

       Nu ştiu dacă pot să aleg doar una dintre aceste variante, pentru că toate imi par valide pentru întrebarea în cauză. Ar trebui să stai tu şi să meditezi asupra acestor posibile cauze şi poate îmi dai şi mie un răspuns.

       Nici măcar în timpul cursurilor nu poţi să stai liniştită în banca ta. Parcă te mănâncă puricii, nu alta! Trebuie să faci ceva, orice, numai să te observe lumea. Şi cum nu ai nimic inteligent de spus, îţi vine ideea salvatoare: să dai o fugă până la baie, dând astfel ocazia tuturor de a-ţi admira noua ţinută gen Hugo Boss. Bineînţeles că nu traversezi sala pe margine, ci chiar pe mijloc, printre bănci, pentru trece ostentativ pe lângă Mister Profu şi a-i lăsa pe cămaşă o dâră de parfum imitaţie franţuzească, care să-l dea pe spate. Iar dacă tot trucul ăsta nu a fost suficient, accelerezi pasul ca un cal în galop, sfidând gravitaţia, şi lovind cu putere podeaua cu tocurile de juma’ de metru, stârnind un cutremur nefiresc ( care desigur nu va fi înregistrat de reţelele de staţii seismice ).

       Pe Facebook nu găsesc nici o poză în care să fi cu haine pe tine. Se pare că aici nu mai simţi nevoia de a-ţi etala ţinutele, ci doar… costumul Evei ori, eventual, un deux-pieces marca Jolidon aproape insesizabil. Să nu mai vorbesc de poziţiile nefireşti pe care le adopţi, încât uneori am senzaţia că tu de fapt vrei să ne arăţi ce chestii super tari vă învaţă mai nou antrenorii la sala de gimnastică. Dar comment-urile… comment-urile personale care însoţesc fiecare poză în parte sunt de departe cele mai bengoase. Nu ştiam că te crezi cea mai inteligentă, cea mai sexy, cea mai frumoasă, cea mai şucară, cea mai şmecheră, cea mai valoroasăce mai, vedeta vedetelor, diva divelor, V.I.P internaţional.

       Să înţeleg că sunt un nimic pe lângă tine?! Asta vrei să spui? Mai mult ca sigur răspunsul este unul afirmativ. Nu imi spui lucrul ăsta în faţă, dar îţi dai toată silinţa să imi arăţi asta azvârlindu-mi în faţă rotocoalele de fum de ţigară atunci când treci pe lângă mine. Aş fi vrut să-ţi pot răspunde în vreun fel, dar nu ştiu să fiu ca tine! Poate sunt eu prea naivă, dar părinţii m-au învăţat să nu fac scandal, să nu fiu nesimţită, să las de la mine. Aşa că, data viitoare când ne vom întâlni, tot eu voi spune Scuze, înainte să mă înec în fumul dezgustător eliberat de fiinţa ta ingrată.

 

Anunțuri

Entry filed under: jurnal gossip girl.

Până unde poate ajunge disperarea bărbaţilor contemporani Despartirea anului!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Trackback this post  |  Subscribe to the comments via RSS Feed


Pe unde ma mai plimb

toateBlogurile.ro

Vremea Cluj


%d blogeri au apreciat asta: